Constantin-Aurel Dragodan – Cântec Pentru Sirenă
Spre ochii tăi, cu ape-adânci ca marea,Călătoream: năierul trist, pribeagul.În licăr stins îşi risipea şiragulDe ametiste pure, înserarea.Ce caldă melodie îmi trimiseChemarea ta, transfigurându-mi seara?Ştiam că mor, şi n-am ales nici ceara,Nici funia vicleanului Ulise.Şi-acum când incantaţia îşi stingeAcordurile-ademenirii oarbe –Cu buze moi, talazul ce mă soarbeCa un sărut suprem te va atinge.