Sublimul meșter de culori. Când treci
Pe la palatul lui Manfrini, chiar
De-s altele, vezi-i tabloul, deci,
Cel mai frumos din toate; nu-n zadar
Îl pun în vers – n-o să vă lase reci,
Ba dimpotrivă. Iată-i cum răsar:
Fiul nevârstnic, el, nevasta-i dragă.
Dar ce femeie! Dragostea-ntreagă!
Sensul versurilor
The poem describes a beautiful painting by Manfrini, depicting his young son and beloved wife. The speaker admires the artistry and the evident love within the family portrait.
