Din ciclul „Sonete de primăvară”.
Asemenea cornițelor de iadă,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,
Butucul viței plânge în ogradă.
Miros de frunze arse, fum de ruguri
Și vrăbiile gureșe-n livadă.
Pământul aburește din zăpadă,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.
O dulce amețeală te colindă
Și geana bate: fluture-n lumină.
Mustind de sevă, pomii din grădină
Au prins golașe ramuri să-și întindă
Și-așteaptă dimineața aprilină
În albe policandre să-i aprindă.
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea primăverii și renașterea naturii după iarnă. Imaginile evocă un sentiment de melancolie dulce și anticipare a frumuseții care urmează să apară.