dezgheț

George Dumitrescu – I – Muguri

de

Din ciclul „Sonete de primăvară”.Asemenea cornițelor de iadă,Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,Butucul viței plânge în ogradă.Miros de frunze arse, fum de ruguriȘi vrăbiile gureșe-n livadă.Pământul aburește din zăpadă,Cutreerat în carnea lui de pluguri.O dulce amețeală te colindăȘi geana bate: fluture-n lumină.Mustind de sevă, pomii din grădinăAu prins golașe … Citește mai mult

Prap – Aproape de Tine

de

Când te-am cunoscut am luat totul în glumăNu credeam că o să țină mai mult de o lunăDar acum cine este lângă tine?Și îți spune că vom trece peste toate, tu și cu mineAm făcut multe greșeli încercând să mă schimbDar asta nu se face acum, ci în timpPentru că mi-ai dezghețat sentimentele de gheațăLângă … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil XIV

de

Așteaptă moartea mea și ascultă-mă iar,coșul cu zăpadă se răstoarnă și apa cântă,în Toledo se revarsă toate sunetele, e dezgheț,un sunet de bine topește gheața.O, mare dezgheț!.La mult să te-aștepți!.Silabe în oleandru,cuvânt în verdele salcâmului,cascade din perete.Bazinele se umplu,luminos și animat,cu muzică.

Nichita Stănescu – Puls

de

Îngheța atât de brusc vedereași lacul tot, încât sareadin maluri, iar cometa seriipe schiuri în lungire stă. Apoi se dezgheța atât de brusc,încât a te îneca-n străfunduriera firesc și-aidomaacelor pești zvârliți pe prunduri. Totul era să știi să-noțiși-apoi să patinezi pe gheațăși iar să-noți, să patinezi,o clipă-o zi, o lună-un an, o viață.

Nichita Stănescu – Madrigal

de

Ah, tu, prințesă, tu mă vezică dorm cu tâmpla pe zăpezi,că eu sunt dușul inorogce de domnia-ta, mă rog: –să nu mă-nveți cântând, murind;– să nu mă-nvețisă mă dezgheți, să mă dezghețiși râu să curg cu tine-n brațeși râu să curg cu tinecusut de pești cu lungi ațeale luminii fiordinecămașă să fim amândoiținând căldura setei.

Nina Cassian – Dezgheț

de

Dacă m-ai chema, ar zvâcniO mie de păsări în colivii;O mie de uși s-ar da-n lăturiȘi s-ar umple văzduhul de păsăriȘi – ca legătura de chei a pământului –Ar zăngăni apele sub mâinile vântuluiȘi s-ar vesti dezghețul pretutindeni!Izvoarele-ar căpăta călcâie și pinteniȘi-ar începe să călărească la valePe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre și goale;Sloiul … Citește mai mult