Versuri corectate și adnotate
Când muguri, în vrăjitul mai,Tot ramul împresoru-l,Atunci și-n pieptul meu, sfiosA încolțit amorul.Când păsări, în vrăjitul mai,Își gângură-n crâng corul,Eu, să-i destăinui, nu m-am sfiitNădejdile și dorul.
Strofa 1Eu sunt…Timpul, secunda și clipa,Șansa, regretul, risipa,Ce încă respectă și pleacă privirea.Sunt dragostea, ura și dezamăgirea.Eu?Sunt ce-mi apără spatele…Sunt și soră și fratele,Zidul cu găuri uitat ca speranțele,Lupta și morții, eroii și gloantele.Eu?Sunt cerneala pe foaie,Vărsată ca lacrimi în ploaie,Sunt tot ce v-am dat și vreau înapoi,Că eu…Sunt tot ce rămâne din voi… Refren:Lăsați … Citește mai mult
Multe flori sunt pe pământ, daPrea mult vânt iar și grei nori.Peste flori, când, dintr-un gând cadSecerați alți muguri frați.Refren:Pentru voi, muguri noiEu țin balanța ocrotitor.Și când am flori pe ram,Conjug „speranța” la viitor.Cate flori pier pe sub noriPoți să socoti tu rând pe rând.Ghimpi de fier cresc pan’ la cerȘi, dintr-un bob smulg floarea-om.
Din ciclul „Sonete de primăvară”.Asemenea cornițelor de iadă,Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,Butucul viței plânge în ogradă.Miros de frunze arse, fum de ruguriȘi vrăbiile gureșe-n livadă.Pământul aburește din zăpadă,Cutreerat în carnea lui de pluguri.O dulce amețeală te colindăȘi geana bate: fluture-n lumină.Mustind de sevă, pomii din grădinăAu prins golașe … Citește mai mult
Asemenea cornitelor de iadă,Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,Butucul viței plânge în ogradă.Miros de frunze arse, fum de ruguri,Și vrăbiile gureșe-n livadă.Pământul aburește din zăpadă,Cutreierat în carnea lui de pluguri.O dulce amețeală te colindăȘi geana bate: fluture-n lumină.Mustind de sevă, pomii din grădină,Au prins golașe ramuri să-și întindăȘi-așteaptă dimineața … Citește mai mult
A ieșit răchita-n drum.Ce-o mai fi și asta, oare,Că-i din cap până-n picioareNumai motocei de scrum?..Cu mlădițele plecate,Stă pe loc și se socoate:S-ar întoarce – nu mai poate,S-ar ascunde –N-are unde!.I-e rușine de copii,Ca din mugurii-auriiI-au ieșit, în loc de flori..Mățișori!
Mugurii.Un vânt de searăaprins sărută cerul la apusși-i scoate rujuri de sânge pe obraji.Trântit în iarbă rup cu dinții –gândind aiurea – muguriiunui vlastar primăvăratic.Îmi zic: „Din muguriamari înfloresc potire grele de nectar”și cald din temelii tresarde-amarul tinerelor mele patimi.(1919)
Da-i foc, aprinde-l, hai să povestimHai să mai vorbim, să ne amintim când ne prăjimC-au trecut atâția ani de când jucam în acest filmNe strângeam vinerea și sâmbăta, o ardeam chillCopil pe atunci, credeam că pot să bag un kill’Dar după ce-l luam și-l țineam în piept, rămâneam imobilȘi toți îmi ziceau să nu-l mai … Citește mai mult
Primăvara își scoate cornițeleși sparge subsuorile cafenii ale ramurilor.Brațele-i cresc,antene lungi cu muguri în vârf.Nu se zăresc la prima vedere.Dar când le prinzi între degeteboturile catifelate,simți cum se bucură, chiuie,siguri pe viața lor plină, în curând revărsată.S-au spart mugurii copacilor.n-am auzit zgomotul lor.Mi-au plesnit numai fața frunzele.Motiv banal de amintire picurată :noi doinu-i mai vedem … Citește mai mult