Noaptea pe pustia luncă
Ea în vis de febră umblă.
Vântul ursuz scrâșnește-n luncă,
luna-n pomi pândește sumbră.
Stele-n prealmă prind paloare
Și-ostenită de mizerii
Prind obrajii ei paloare.
Iz de putrede materii.
Trist foșnește stufu-n baltă
Și ea tremură. Departe
cântă un cocoș. Pe baltă
zori suri îngrozesc de moarte.
Sensul versurilor
The poem depicts a young servant girl wandering in a feverish dream through a desolate landscape at night. The imagery is bleak, filled with symbols of decay and death, suggesting a life of hardship and suffering. The poem evokes a sense of hopelessness and despair.