Stă palidă peste păduri în extaz
Luna ce-n vis ne cufundă curând,
La marginea sumbrului iaz
Salcia plânge în noapte tăcând.
Se stinge o inimă – blând
Curg cețuri și urcă lejere –
Tăcere, tăcere!
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn melancolic, dominat de tăcere și de sentimente de singurătate și apropiere de moarte. Natura devine un simbol al stărilor interioare, iar tăcerea amplifică sentimentul de pierdere și de sfârșit.