Îndrăgostiții merg pe lângă tufișuri
Care se umplu cu miresme,
Seara vin oaspeți voioși
De pe un drum amurgit.
Castan înțelept în grădina cârciumii.
Clopotele umede au amuțit.
Cântă un băiat la râu
– Foc care caută ce-i întunecat –.
O, liniște albastră! Răbdare!
Când floarea-nflorește.
Dă-i și blând curaj
Noapte celui fără de țară,
De nepătruns întuneric
Oră de aur în vin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică, plină de romantism și melancolie, în care natura și sentimentele se împletesc. Este o meditație asupra liniștii, a așteptării și a speranței, chiar și în întuneric.