reverie

Dimitrie Anghel – Reverie

de

Cântai un cântec straniu din țările de Nord,O melodie blândă și limpede ca gheața;Și eu visam pe gânduri ce dulce-ar fi fost viațaSă am cu tine-o casă pe-o margine de fiord.Ca marmura curată, de sus și până jos,Să fie albă toată și-n ape să se vadăStând misterioasă sub gluga de zăpadă,Cum stă pe-un vârf de … Citește mai mult

Juhasz Gyula – Dragoste

de

Nu știu ce e, dar bună tare,Reveria cu vorbele tale,Ca un nor de amurg, ce lucește,Dincolo mijind, apar stelele.Nu știu ce e, dar este dulcePrivirea ta cu pasiune,Ca o rază pe vârf, când apare,Deși, cu nori, e înserare.Nu știu ce e asta, simt doar,Că viața s-a înflorit iar,Graiul fin la suflet m-atinge,Ca mormântul vântul din … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Reveria

de

Reveria.De zgomot departe, în vesela vale,A cărei verdeață ades am călcat,În liniștea nopții, privirile taleSe-nalț, se-ațintesc pe cer luminat.De unde oare vine a ta reverie?Ce visuri plăcute în preajma-ți se joc?Admiri tu natura, a ei armonie?Citești viitorul în litere de foc? Sau cauți departe o stea favorită,Ce crezi că asupra-ți privește zâmbind?Dar nu, e instinctul … Citește mai mult

Georg Trakl – Reverie – A Treia Variantă

de

Îndrăgostiții merg pe lângă tufișuriCare se umplu cu miresme,Seara vin oaspeți voioșiDe pe un drum amurgit.Castan înțelept în grădina cârciumii.Clopotele umede au amuțit.Cântă un băiat la râu– Foc care caută ce-i întunecat –.O, liniște albastră! Răbdare!Când floarea-nflorește.Dă-i și blând curajNoapte celui fără de țară,De nepătruns întunericOră de aur în vin.

Georg Trakl – Reverie – A Doua Varianta

de

Blândă viață crește-n pacePas și inimă fug prin verzișDorul stă lângă tufișCare greu miresme face.Fag gândește: clopotele udeTac, și cântă un băiatFoc cuprinde ce-i întunecatO, răbdare, bucurii tăcute.Noapte-nsuflețită, calmă oră,Tu voios curaj dă la sfârșit,Vin de aur oferitDe albastre mâini de soră.

Georg Trakl – Reverie – A Doua Variantă

de

Blândă viață crește-mprejur în liniște,Prin verziș pas și inimă fug.Dorul zăbovește lângă tufișuriCare se umplu cu miresme.Fag gânditor în grădina cârciumii. Au amuțitClopotele umede; cântă un băiat– Foc care caută ce-i întunecat –O, liniște-albastră, răbdătoare!.Dă-i și voios curajNoapte-nverzită însinguratuluiCăruia steaua i s-a stins,Râs în vin purpuriu.

Federico Garcia Lorca – În Alb

de

În albul infinit,zăpadă, nard, salină,și-a pierdut reveria.Culoarea albă umblăpeste tăcutul covordin pene de porumbiță.Fără ochi, fără chip,nemișcat suportă un vis.Dar freamătă pe dinăuntru.În albul infinit,ce rană pură și marereveria lui a lăsat.În albul infinit.Zăpadă. Nard. Salină.

Konstantinos Kavafis – Am Adus la Artă

de

Stau într-o stare de reverie.Am adus la Artă dorințe și senzații:lucruri pe jumătate strălucitoare,fețe sau linii, anumite amintiri indistinctede lucruri de dragoste neîndeplinite.Permiteți-mi să se supună Artei:Arta știe să modeleze forme de Frumusețe,aproape complet imperceptibile de viață,îmbinarea impresiilor, combinarea zi cu zi.