Voi, flori-ale-soarelui aurii,
Lăuntric spre moarte-aplecate,
Voi, maici de smerenie pline
În astfel de liniște
Se-ncheie anul cu răcoare de munte
Al lui Helian.
De săruturi atunci îi pălește
Fruntea-mbătată
În mijlocul acelor aurii
Flori ale melancoliei
Spiritul e definit
De-ntunecimea tăcută.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și sfârșit, folosind imaginea florilor soarelui aplecate spre moarte. Se conturează o atmosferă de liniște și introspecție, marcată de trecerea timpului și de apropierea iernii.