Georg Trakl – Florile Soarelui
Voi, flori-ale-soarelui aurii,Lăuntric spre moarte-aplecate,Voi, maici de smerenie plineÎn astfel de linișteSe-ncheie anul cu răcoare de munteAl lui Helian.De săruturi atunci îi păleșteFruntea-mbătatăÎn mijlocul acelor auriiFlori ale melancolieiSpiritul e definitDe-ntunecimea tăcută.