Cu trepte roz coboară piatra lin
În smârc, râs negru, cânt de-alunecare
Făpturi din camere tot ies și vin
Rânjind în luntrea neagră moartea-apare.
Pirat ce pe canal în roșu vin
Catarg și pânze-adesea-n vânt nu are.
Cei înecați vin purpuriu în plin
Izbiți de pod. Străji zăngăne-n strigare.
Și ochii-n sfeșnic uneori scrutând
Văd umbrele pe ziduri năruite
Și-s dansatori cu mâinile-adormite.
Și noaptea ce de capul tău s-a frânt
Și morții care-n paturi răscolite
Se-nvârt prind marmura cu mâini zdrobite.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră și misterioasă, populată de figuri macabre și simboluri ale morții și decăderii. Imaginile evocate sugerează o lume aflată în descompunere, unde granița dintre viață și moarte este blurată.