Versuri corectate și adnotate
Se-nșiră prin mine și par să te-aștepte,Când urci o cărare de vreme, pe trepte,Atâtea și-atâtea din clipele-aceleaAscunse-n fiorii ce-mi fulgeră pieleaȘi visul cu tine în fuga de-o lumeÎn care pe buze-mi adoarme un nume.Și parcă-ți sunt pașii pe-o cale pustie,Și parcă ți-e dorul o inimă viePulsând în tăcerea din drumul de apeCe poartă-amintiri din izvoare … Citește mai mult
Albe lespezi, voiFlori de lună, trepteDuceți, ape moi,Sufletele drepte.Prin azur plângândLiniștite semne,Voi durați mergândCeruri mai solemne.Albe lespezi, voiSomn dorit în drepte,Logodite ploiDe orgoliu trepte.Pajuri pentru gândLiniștite semne,Voi durați mergândStările solemne.
Coboară pe trepte din anii ce-au fost,Cu pași măsurați în cuvântul șoptitDe vechi amintiri ce-și mai au adăpostÎn brațele clipelor când ne-am iubit!.Oprește-te-o clipă și-ncearcă a staPe-o treaptă de dor înecată-n suspin,Ascult-o-n tăcere și-așteaptă să-ți dea,Prin șoapte de vreme, cuvântul “senin”!.Căci are seninul și-l ține închisÎn clipe, în zile și ani de demult,Când totul părea … Citește mai mult
Pe vechile trepte, mai urcă-n suspinDoar pașii răzleți apăruți din seninDin gânduri uitate, prin ani ce-au trecut,În sipetul vremii, închis și tăcut.Mai veseli, mai triști, dar c-un umblet vioi,Sunt pașii făcuți prin iubire de noi,Și urcă, pereche, pe dale de timpÎn toamna ce-mi pare un alt anotimp.E, parcă, acela în care-nflorescPriviri însorite din ochi ce … Citește mai mult
Cu trepte roz coboară piatra linÎn smârc, râs negru, cânt de-alunecareFăpturi din camere tot ies și vinRânjind în luntrea neagră moartea-apare.Pirat ce pe canal în roșu vinCatarg și pânze-adesea-n vânt nu are.Cei înecați vin purpuriu în plinIzbiți de pod. Străji zăngăne-n strigare.Și ochii-n sfeșnic uneori scrutândVăd umbrele pe ziduri năruiteȘi-s dansatori cu mâinile-adormite.Și noaptea ce … Citește mai mult
Trag după mine o Formăprin coridoarele înghețate(ia-ți cunoscut frângerea,gustul)trecută prin umilințeși trufii carnivore;trag după mine o Formăalcătuindu-se din sfărâmăturileunui turn înclinat,cu coșul pieptului, scară,de pe care abia auzitlunecă un bob de sângeîncetdin treaptă în treaptă,din coastă în coastădin cuvânt în cuvânt.
Cu legănări de pântec ca o lună,Alunecând sub gingaș val de nor.Își mișcă rar, din umăr la picior,Perfectul arc ce ritmic se înstrună.Și se destinde iar, tulburător,Când surd tambura monoton răsună.În juru-i gloata hanului s-adunăCu pofte și sudălmi de călător.Dar cântărețul orb cu turban verde,Cum suflă lung în flaut ascuțit,Grozavul alb al ochilor nu-l pierde.Pe … Citește mai mult
De când cu atâta reciclareNimeni nu-și mai face meseriaCroitorii nu mai cos haineAcum discută despre spații literareȘi neantul structuralistPoeții explică în piațăCum se fac acele de gămălieJuriștii curăță pomii de omiziAsasinii zâmbesc cu țigara în gurăMedicii matură lenevia din birouriȘi le stropesc cu parfum de trandafiriFemeile sunt la ședințăRevoluționarii reabilitațiTrăiesc retrași și blânzi ca melciiUn … Citește mai mult
Alergam pe o platformă infinită de betonalergam.Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeamvederea platformei era amplă şi infinităşi n-o mai vedeam.Alergam pe-o platformă infinită de betonalergam.Deodată-un ţiuit şi platforma s-a rupt pe orizontalăşi am căzut din dimineaţă spre seară, spre foarte searăpe o altă platformă de beton infinităalergând,din tăcere neauzind, din vedere nemaivăzând.Alergam alergând … Citește mai mult
Sunt adevăruri pe care înțeleptul nu le ascunde,Și unele pe care doar propriului popor le spune;Sunt adevăruri pe care doar prietenilor casei le șoptește,Și altele pe care în fața nimănui nu le grăiește.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese