Toamnă roșie, agale
Chin sub ulmi întunecat
Amurgind agapă, sat
Șoim pe aurie cale.
Frunte sumbră sângerează
Stinsă-i floarea-soarelui la gard
Jale-albastră-n pântec cald;
Domnu-n stele cuvântează!
Ard și gură și minciună
În odăi reci, purpuriu,
Râs sclipind, joc auriu,
Capul spargă-se-n furtună.
Fulgere în noapte; fructe
Putrede din pom tot cad.
Mut, copile-am să străbat
Marginea-ți albastră, uite!
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal melancolic, plin de simbolism și reflecții asupra vieții și a morții. Tonul este contemplativ, sugerând o meditație asupra efemerității și a inevitabilității declinului.