A 5-a variantă.
Pe deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări s-au dus.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Peste mormintele noastre
Fruntea zdrobită a nopții se-nclină.
Sub stejari ne leagănă-o luntre-argintie.
Întruna răsună albele ziduri ale orașului.
Pe sub bolți de mărăcini,
O, frate, noi, oarbe arătătoare, spre miezul nopții urcăm.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme ale morții și ale trecerii timpului într-un cadru natural sumbru. Vorbitorul pare să se îndrepte spre un final inevitabil, însoțit de un sentiment de melancolie și resemnare.