M-am oprit de curând
Într-o noapte albastră pe pod.
Venea de departe un cânt:
Revărsa picături aurii
Peste fața bălții în tremur.
Muzici, gondole, lumini –
Amețite pluteau spre amurg…
Sufletul meu ca o liră
Invizibil atins își cântă
Tainicul cânt de gondolă
Tremurând de-o ciudată plăcere
– L-o fi auzit cineva?
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență contemplativă într-o noapte venețiană, unde muzica și lumina se împletesc cu sentimente de melancolie și plăcere tainică. Naratorul se întreabă dacă cineva a perceput emoția profundă trăită.