Cu galbene pere atârnă
Și plină de sălbatice roze
Țara în ape;
Voi, lebede drage
Și amețite-n alintări,
Vă adânciți capul
În ape sfinte și triste.
Jale mie! De unde iau eu, când
E iarnă, florile, și de unde
Raza de soare
Și umbrele gliei?
Zidurile stau
Fără de grai și reci, în vânt.
Clinchet dau flamurile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și pierdere odată cu venirea iernii. Naratorul se întreabă de unde va lua bucurie și speranță în absența frumuseții naturale și a căldurii soarelui. Totul pare rece și lipsit de viață.