Sub soarele înserării
Ședem cu umerii aplecați
Pe bănci, la iarba verde.
Cu brațele atârnate,
Cu ochii clipind de tristețe.
Iar oamenii trec în hainele lor
Se plimbă clătinându-se pe pietriș
Sub cerul acesta mare
Care de pe colinele din zare
Se desfășoară peste munții îndepărtați.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și contemplare, surprinsă într-un cadru natural, la apus. Persoanele stau aplecate, triste, în timp ce observă lumea din jur, simțind imensitatea naturii.