Franz Kafka – Sub Soarele Înserării
Sub soarele înserăriiȘedem cu umerii aplecațiPe bănci, la iarba verde.Cu brațele atârnate,Cu ochii clipind de tristețe.Iar oamenii trec în hainele lorSe plimbă clătinându-se pe pietrișSub cerul acesta mareCare de pe colinele din zareSe desfășoară peste munții îndepărtați.