Versuri corectate și adnotate
Rece și grea e ziua de azi.Norii sunt stâne de piatră.Vântul e rouă biciuită.Oamenii încremenesc.Sub pași sună metaleDin pietrele de minăIar ochii privesc.Spre lacuri albe, departe.În vechiul orășel se înalțăCăsuțe luminate de Crăciun,Geamurile lor colorate privescSpre piețe mici, viscolite.Prin scuarul luminat de lunăTrece un om neauzit prin zăpadă,Umbra lui mare e purtatăDe vânt spre înalt, … Citește mai mult
Sub soarele înserăriiȘedem cu umerii aplecațiPe bănci, la iarba verde.Cu brațele atârnate,Cu ochii clipind de tristețe.Iar oamenii trec în hainele lorSe plimbă clătinându-se pe pietrișSub cerul acesta mareCare de pe colinele din zareSe desfășoară peste munții îndepărtați.
Timpul care ți-e dat este atât de scurt, încâtdacă pierzi o secundă ți-ai pierdut deja toată viața,fiindcă nu este mai lungă;e doar atât de lungă cât timpul pe care îl pierzi.
Lasă viitorul să doarmăFiindcă dacă îl trezești prea devremeVei avea un prezent somnoros.
Cine trăiește abandonat, însă ar vrea să intre când și când în contact cu cineva, cine își dorește să vadă un braț oarecare de care să se țină fără prea multe complicații, cine caută să se întrețină despre schimbările peste zi,starea vremii, situația profesională și alte lucruri de acest fel – acela nu se va … Citește mai mult
Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă.Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât colo.Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ.Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu e decât aparent.
Bunicul obișnuia să spună:“Viața este uimitor de scurtă”.Îmi năvălește acum în memorieși de-abia înțeleg, de exemplu,cum un tânăr se poate hotărîsă călărească spre satul vecinfără a se teme deloc– neluând în seamă nenorocirile posibile –ca durata unei vieți obișnuitedecurgând sub semnul norocului, nu ajungenici pe departe pentru o asemenea călătorie.
Poate nici aceasta nu e de fapt iubire,când spun că îmi ești cea mai dragă;iubirea este că îmi ești cuțitulcu care scormonesc în mine.
Poezie. „Nu știu, strigai fără glas, nu știu deloc. Dacă nu vine nimeni, atunci chiar că nu vine nimeni. N-am făcut nimănui ceva rău, nimeni nu mi-a făcut vreun rău, însă nimeni nu vrea să mă ajute. Absolut nimeni. Dar nu e chiar așa. Numai că nimeni nu mă ajută – în rest, absolut-nimeni poate … Citește mai mult