Așa cum Dumnezeu a cinstit prin nașterea Sa umilul Bethleem, tot așa și Laura a cinstit sătucul unde a văzut lumina.
Cu providență și-artă el lucrează
și iscusința mare și-o vădește,
căci două emisfere făurește,
un Jupiter și-un Marte plin de groază;
și vine pe pământ și luminează
cărți unde adevărul nu lucește,
pe Petru și Ioan îi ocrotește
pentru că-n Cer un loc El le păstrează.
Și s-a născut, dar Roma n-o cinstește,
ci doar Iudeea, căci așa ne-arată
că ce-i smerit se-nalță și durează!
Și-un sat micuț un soare dăruiește,
încât s-a bucurat natura toată
că o femeie mândră se-ntrupeză.
Sensul versurilor
Sonetul celebrează nașterea într-un loc umil, comparând-o cu nașterea lui Iisus în Bethleem. Laudă divinitatea și smerenia, sugerând că ceea ce este umil se va înălța și va dura.