Invită ochii să se sature cu imaginea Laurei, căci acea scurtă uşurare îi va ajuta să îndure mai bine chinul prelung al absenţei, deoarece se apropia ora plecării.
Ochi obosiţi, când către chipul care
să vă ucidă vrea vă-ntorc deodată,
fiţi vigilenţi, vă rog, pe dată,
căci eu suspin, dar voi iubiţi, se pare.
Doar Moartea-nchide calea de iubire
pe care gânduri multe vor să vină
spre portul sănătăţii lor depline;
dar aţi putea să pierdeţi din lumină
dintr-un motiv banal, căci voi din fire
aveţi virtuţi mai mici şi mai puţine.
Deci întristaţi, cât n-au venit haine
acele ore negre, înlăcrimate,
să profitaţi pe cât se poate
după lung chin, de-o scurtă alinare.
Sensul versurilor
The poem explores the pain of separation from a loved one (Laura) and the speaker's longing for her presence. He urges his eyes to feast on her image while they can, knowing that their time together is limited and that death is the only thing that can truly end his love.