Francesco Petrarca – Sonetul XIII [Il Canzoniere]

Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărarecu trupul obosit de-aşa durere,şi-n firea ta găsesc o mângâiereca să mă pierd oftând în larga zare.Dar cugetând la ce renunţ, îmi parecă drumu-i lung, iar viaţa iute piere,şi mă opresc uimit, fără putere,cu ochii-n jos, vărsând lacrimi amare.Şi-n plânsul meu un dubiu mă cuprinde:cum pot aceste membre … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul L [Il Canzoniere]

Ar vrea ca Amor să o facă şi pe Laura să se perpelească în focul iubirii.Vai, ce căscat am fost în ziua-n carea tras Amor cu arcul lui în mine,ce pas cu pas apoi stăpân devineal vieţii mele, şi nu am scăpare.Eu nu credeam că forţa lui cea marepoate lovi o inimă ce-şi ţinepavăza sus … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLIV [Il Canzoniere]

Amor şi Laura nu revarsă harul asupra lui, de aceea se simte dezgustat.Norocul prea târziu mă fericeşte,nădejdea e incertă, pofta mare,şi ba renunţ, ba stau în aşteptare;şi-ncet ca tigrul iar mă părăseşte.Dar neaua va fi caldă, se înnegreşte,pe munţi sunt peşti, iar marea valuri n-are,şi soarele să meargă la culcarespre Eufrat şi Tigru o porneşte.până … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XV [Il Canzoniere]

Pe chip îmi plouă lacrimi zeci, amare,și bate-un vânt ce-aduce doar suspine,atunci când ochii mi-i întorc spre tineși simt că mă separ de lumea mare.E drept, surâsul tău mi-e alinare,ce pofta-mi arzătoare-n frâu o ține,și-n focul suferinței mă susținecând te privesc atent, cu încordare.Dar frigul apoi începe să mă strângăcând văd că pleci și-n clipa … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul CXX [Il Canzoniere]

Speră că în cele din urmă norocul îi va surâde.Suspine calde, inima îngheţatăsă o topiţi, să simtă Îndurare,şi-n cer de-ajunge ruga muritoaremilă sau moarte să primesc pe dată.Voi, gânduri dulci, de dragostea înfocatăce stă-n ascuns vorbiţi-i cu răbdare:dar dacă-i rea, iar soarta milă n-are,păcat nu am, speranţa-i spulberată.Dar voi puteţi să-i spuneţi chiar şi-o partedin … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Cantul II [Il Canzoniere]

Invită ochii să se sature cu imaginea Laurei, căci acea scurtă uşurare îi va ajuta să îndure mai bine chinul prelung al absenţei, deoarece se apropia ora plecării. Ochi obosiţi, când către chipul caresă vă ucidă vrea vă-ntorc deodată,fiţi vigilenţi, vă rog, pe dată,căci eu suspin, dar voi iubiţi, se pare.Doar Moartea-nchide calea de iubirepe … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXVI [Il Canzoniere]

Unii și-au plâns și dușmanii, dar Laura nu a vărsat nicio lacrimă pentru el.Acela ce-n Tesalia venisesă înăbușe în sânge-orice răscoale,l-a plâns pe soțul mort al fiicei sale,când fața cunoscută i-o zărise;și-acel păstor ce fruntea i-o zdrobiselui Goliat, și-a plâns un fiu cu jale,ca și pe Saul, cu porniri rivale,care pe-un munte impozant pierise.Dar tu, … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXVIII [Il Canzoniere]

Aur și perle, dalbe flori, roșcate,ce se-ofilesc atunci când iarna vine,sunt ace veninoase pentru minece mă împung în piept, în șold și-n spate.De-aceea eu am zilele scurtate,căci rar durerea trece de la sine:și mult detest oglinzile haineîn care te-ai privit pe săturate.Căci mi-au redus amorul la tăcere,ce pentru mine te ruga fierbinte,văzând că-n tine tu … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XLVII [Il Canzoniere]

Să fie preaslăvite zi, an, lună,și anotimp, și vreme, locu-n careîntr-un ceas bun văzut-am cu stupoaredoi ochi frumoși ce-aveau să mă răpună; și-acea pornire dulce și nebunăcând m-am apropiat de-Amor prea tare,și arc, săgeți, lovind fără cruțare,și rănile din inima mea bună. Și preaslăvită fie elocințacu care am rostit al doamnei nume,și lacrimi, și suspine, … Citește mai mult