Se lamentează că de când Laura și-a dat seama că o iubește a devenit mai distantă.
Nici când e soare, nici când umbra vine
tu vălul nu-l dai jos, o, doamnă,
căci ai aflat dorința ce mă-ndeamnă
și nu mai lasă alte pofte-n mine.
Pe când gândirea mea era păzită,
ce minții îi provoacă răni mortale,
văzut-am fața ta de milă plină;
dar când Amor m-a scos în a ta cale
tu părul blond l-ai învelit grăbită,
iar ochii-ți buni și-au stins a lor lumină.
Ce-am vrut mi-e luat și inima-mi suspină;
un văl îmi stă în față,
că mor, că vremea-i caldă ori îngheață,
căci nu mai văd privirile-ți senine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă lamentarea unui îndrăgostit a cărui iubire nu este împărtășită. Laura, conștientă de afecțiunea lui, devine distantă, ascunzându-și frumusețea și refuzând să-i mai ofere privirea senină care îl încânta.