În câmp se seamănă.
Cine mai seamănă?
Seamănă morții
chemați din morți
de dorul pământului.
Bucurați-vă acum și pururi
și-n vecii vecilor,
semințe, furnici, popândăi
și prigorii!.
Cum se despică
cerul spre ziuă,
cum tremură vii, în raza pustie,
firele grâului răsărit în noapte!
Apa morților doarme
la rădăcini.
Numai sperietoarea răstignită
la margine de cimitir,
Cavalerul Țăran,
încoronatul cu spini,
își întinde brațele
la nord și la sud.
Cavalerul Țăran
sperietoarea de cimitir.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și al morții în contextul primăverii, sugerând o legătură profundă între pământ, cei decedați și renașterea naturii. Sperietoarea devine un simbol al sacrificiului și al protecției.