Țărmul de sud,
țărmul cu pietre însângerate –
mai doare urma degetelor oarbe
care le-au modelat, rănindu-se –
atâtea-nfățișări neînțelese! –
și trebuie să-nchizi, asemeni, ochii
să le cuprinzi înfățișarea dată
de zeii orbi, cu vise mari
sub pleoape.
O, încrustate pietre,
mai mult și mai durut
ca scutul lui Achile –
ce lupte-au fost adânc
și cine a ținut
aceste paveze în dreptul inimii?.
Din când în când se bat în larg
delfinii
la vremea dragostei – și marea
îi aruncă
la țărm, să-și scurgă-n pietre
sângele și sămânța
încă vii..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema suferinței și a sacrificiului prin intermediul simbolismului pietrelor de pe țărm. Aceste pietre, modelate de forțe necunoscute și rănite, devin metafore pentru luptele interioare și sacrificiile făcute în numele dragostei și al idealurilor. Imaginea delfinilor aruncați pe țărm accentuează ideea de sacrificiu și de viață consumată.