Din nou orașul câinilor părăsiți
haitele câinilor –
urletul lor de pustiu de urât
orașul – maidan.
Pare că toți am murit
toți am intrat în chirpici.
Spiritul
praful și pulberea!.
Istoria – vastă ruină
prin evi înainte
rătăcesc câini hăituiți.
Poemul acesta e felul meu de-a urla cu ei urletul – artă poetică!.
Azi te invoc, Doamne,
între ruinele urbei
absentule din realitate!.
Sensul versurilor
The poem depicts a desolate urban landscape, a city of abandoned dogs and ruins, symbolizing a sense of decay and spiritual emptiness. The speaker invokes a higher power amidst this desolation, expressing a longing for meaning in a seemingly absent reality. It is a reflection on history, loss, and the search for connection in a broken world.