Versuri corectate și adnotate
Din nou orașul câinilor părăsițihaitele câinilor –urletul lor de pustiu de urâtorașul – maidan.Pare că toți am murittoți am intrat în chirpici.Spiritulpraful și pulberea!.Istoria – vastă ruinăprin evi înainterătăcesc câini hăituiți.Poemul acesta e felul meu de-a urla cu ei urletul – artă poetică!.Azi te invoc, Doamne,între ruinele urbeiabsentule din realitate!.
Sfâșierea, pustiul, înstrăinarearedevenind – sus –dansdupă ce însemnaseră haos.Cer închegat.Rânduire. Și?Mă zgâria o frunză(nu știu)sau poate stihiise prelingeauîn stânci.Încolo, piatra.Mai moțăie lunade noaptea trecutăMi se pare neadevărat ținutulSe mai roagă ierbiSau crucile potecilor.Orbitoare vârtejuri închipuite ciuliniDe fapt, nisipulDe fapt: gol.Vântul va fi secși fântâna ca puroiulde sub o plagă. Lipseșteexact nasturele sensurilor.Trecut eliminat
Îi este pustiului setede sfinți și de rouă.O mie nouă sute cincizeci și nouă!An fără rouă.De semenii noștri,de-așezăminte,de-abia ne-aducemprin timpuri aminte.Cetatea aceasta nu știmde-i veche sau nouă.S-a spune odată: ’59,an fără rouă.Crește pustiul: vai nouă!Nici sfinți și nici rouă.O, semeni și-așezăminte,vai nouă, vai nouă!.(1959)