Firdousi – 69 (15) Fereidun Salm Fugi și Muri de Mâna Lui Manucehr

Kakui predindu-și duhul, cel din Soare-Apune șah,
rămânând fără de sprijin, drumu-ndată și-l schimbă.
Își uită de răzbunare ce atât o jindui,
și-apucă în fugă drumul spre cetatea de pe țărm;
dar la marea mult afundă, când ajunse în sfârșit,
nu văzu măcar o bârnă de corabie pe val.
Șahul Manucehr și oastea-l urmăriră, pas cu pas,
zornic, prins de grea mânie; câmpul însă era plin
de-atâți morți, răniți, că drumul se făcu anevoios.
Ros de gândul răzbunării, șahul tânăr, Manucehr,
galopă pe telegaru-i sprinten și cu păru-alb;
platoșa-i zvârli s-alerge și mai iute-n nori de colb
ridicați de oastea-n tropot. După șahul din Bizanț
galopă și-l strânse foarte și acesta îi strigă:
„O, tu om lipsit de lege, de rușine și obraz!
L-ai ucis chiar pe-al tău frate ca să-nșfaci un diadem;
iată-un diadem! Oprește! Cât o să gonești pe drum?
Șahule, ți-aduc eu însumi o coroană și un tron,
fiindcă-mpărătescul arbor a dat rod! Oh, nu fugi
de coroana stăpânirii, fiindcă însuși Fereidun
pregătitu-ți-a, nou, tronul Pomul ce l-ai răsădit
a dat roade, și tu însuți le culegi din al tău sân:
ramul de-a rodit doar ghimpii, tu ai răsădit ăst pom,
iar dacă-i mătase moale, borangicul tu l-ai tors! „
Tot strigând și-mpinse calul mai aproape de-al lui Salm,
și-l trăzni cu spada-n ceafă, -n două trupu-i despicând!
Porunci să-i taie capul și în vârful unei lănci
sus să-l poarte-n ceruri! Oastea-ncremenită a lui Salm
se uimi de-atita vlagă și de brațu-i de viteaz!
Oastea se porni ca turma risipită într-o zi de
izbeliștea ninsorii; razna și pe fugă toți,
șiruri-șiruri, se pierdură-n câmp și peșteri pe sub munți.
Cronica Șahilor