Versuri corectate și adnotate
Datini vechi, din gură-n gură, povestite-au fost în șir,vrednic ce-i de-mpărtășire nu plăti uitării bir.Povesti-voi din nou parte din ce s-a mai povestit.Tot ce-nșira-voi și-alții au mai spus, necontenit,din grădina conștiinței roadele strângând cu sârg.Eu? Nici nu voi atinge poala pomului cel greu de pârg,fiindcă vlagă n-am destulă; totuși, chiar de va ședeaomul sub un … Citește mai mult
Când o geană de lumină străluci în Răsărit,destrămând a nopții beznă, Manucehr din oastea saspre dușman dădu năvală într-o platoșă de-oțel,chivără din Rum și spadă. Toată oastea-i izbucniîntr-un strigăt, și oștenii suliți înălțară-n nori,toți cu ochii de mânie plini și încruntate frunți;toți subt pași înfășurară fața negrului pământ,ca pe un covor de pulberi. Șahul împărți … Citește mai mult
Astfel Manucehr şi Karen cuvântară înde-ei,când un şuier lung de surle şi de trimbiţe zbucnide sub corturile mîndre; aerul se preschimbăla culoare în funinge şi pământu-n abanosde-atât colb ce-l înălţase călăreţii galopând,şi-atât sunet de ţimbale. Ai fi zis că fierul mortare-n carnea lui viaţă, şi că orice buzduganşi-orice lance are-o limbă; şi de pretutindeneastrigătele lor … Citește mai mult
Când i-au mai rămas din viață încă patruzeci de ani,iată Domnul ce-i trimise-n creștet, noaptea, când dormea,colo-n patul din haremul șahilor lângă-Arnavaz:el văzu cum din copacul cel domnesc deodată-n visodrăsliră trei războinici: doi în vârstă și-ntre ei,unul tânăr și asemenea unui mândru chiparos,chip de șah, și cingătoare, și la mers precum un prințcumpănindu-și buzduganul ghintuit … Citește mai mult
Când căzutu-mi-a în mână cartea lui, îmi mai lipseadoar o lună s-ating vârsta de șaizeci de ani în cap.Cercetai aceste stihuri și prea slabe mi-au părut;multe stihuri și distihuri bine stihuite nu-s,dar le-am copiat pe toate, -aici în carte spre-a vedeașahul ce-i o povestire despuiată de frumos.I-a adus giuvaergiul două giuvaere-aici;poate șahul va alege giuvaerul … Citește mai mult
Kakui predindu-și duhul, cel din Soare-Apune șah,rămânând fără de sprijin, drumu-ndată și-l schimbă.Își uită de răzbunare ce atât o jindui,și-apucă în fugă drumul spre cetatea de pe țărm;dar la marea mult afundă, când ajunse în sfârșit,nu văzu măcar o bârnă de corabie pe val.Șahul Manucehr și oastea-l urmăriră, pas cu pas,zornic, prins de grea mânie; … Citește mai mult
Pe când Kavus cerea astfel mila Domnului din cerpentru multele-i păcate, oastea-l căuta de zor.Pân’ la urmă, cavalerii Rostam şi Guiv şi Tusveşti primiră despre dânsul, şi în fruntea unei oşti,trâmbiţi, elefanţi, ţimbale, se porniră după şah.Cel bătrân Gudârz îi zise lui Rostam: „De când la sânsupt-am lapte de la maica, am văzut pe-acest pământmulte … Citește mai mult
Fost-a un erou a cărui faimă până-n depărtărise-ntindea; era de baștini din Turan, numit Bijan;loc avea pentru ședere în cetatea Samarcandși în juru-i mulți prieteni îl urmau de prin ținut.Mahui, nenorocitul, vrând să fie neatârnat,scrisu-i-a aceste rânduri „Fiule de pahlivan,al cărui noroc nu poate fi atins, un bun prilejse ivește pentru tine : șahul lumii … Citește mai mult
Peste creștetu-mi trecură vreo șaizeci și cinci de ani,mintea mea-n neliniști multe și-n mâhniri adânci căzu,cu cât căutam cu râvnă vechi istorii despre șahi,cu-atât steaua mea pe crugu-i mersul și-l încetini.Oameni mari cu multă vază prin știință și prin neam,mulți, vestiți, semeți, cu faimă datorată-acestei cărți,pe degeaba și-o-nsușiră, eu deoparte stând uitat,și privindu-i cum iau … Citește mai mult
Mahui Suri, vicleanul, când acestea auzide la fiul său, şi zise spre morar : „Dă fuga,ia călăreţi cu tine, -aleargă, sângele acum să-i verşiduşmanului meu de moarte, că pe veci îmi va scăpadacă taina-acestor vorbe-n lume se va răspândi!”Auzi moraru-această aprigă poruncă, darnu-nţelese tâlcul trebii. Şi în noaptea de treizecidin Hurdad-mah se întoarse-n moară lângă … Citește mai mult