Federico Garcia Lorca – Peisaj

Peisaj.
Câmpul
cu măslini
se deschide și-nchide
ca un evantai.
Deasupra livezii
e-un cer prăbușit
și-o vânătă ploaie
cu luceferi de gheață.
Tremură trestia și umbra
pe țărmuri de râu.
Se unduiește aerul cărunt.
Măslinii-s împovărați
de suferință.

Un stol
de păsări prizoniere

își mișcă lungi
cozi spre întuneric.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj natural apăsător, plin de melancolie și suferință. Măslinii împovărați și păsările prizoniere sugerează o stare de captivitate și tristețe profundă.

Lasă un comentariu