Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.
Când fruntea plopilor
o-ncrețește vântul de Sud.
Când dau inimile noastre
coltele lor de suspine.
Când își pun coperișele
pălărioarele de iarbă-ale lor.
Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și al morții prin imagini ale naturii, concentrându-se pe renașterea lunii în primăvară. Versurile sugerează o acceptare a inevitabilității schimbării și a frumuseții găsite în procesul natural.