Federico Garcia Lorca – Două Luni De Seară I

Luna este moartă, moartă;dar reînvie în primăvară.Când fruntea plopiloro-ncrețește vântul de Sud.Când dau inimile noastrecoltele lor de suspine.Când își pun coperișelepălărioarele de iarbă-ale lor.Luna este moartă, moartă;dar reînvie în primăvară.