Că de câteva secole cerul ar coborî pe pământ
tot mai iute
nu puteai crede. Acum când îmi e cu neputință
să ți-o spun prin viu grai îți dezvălui că
n-a coborât niciodată
pentru că cerul nu e un bumerang
aruncat ca să-l vezi revenind.
Dacă l-am creat nu se lasă revăzut,
privat de însușirea existenței.
Dar dacă nu e așa poate să se lipsească
de noi, zgura lui, și din istoria noastră.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea imposibilității atingerii idealurilor sau a așteptărilor nerealiste. Cerul, ca simbol al perfecțiunii, nu coboară pe pământ, iar creatorul se distanțează de creație. Versurile sugerează o detașare de aspectele efemere și o căutare a sensului dincolo de existența imediată.