Versuri corectate și adnotate
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece,După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?Atunci, de ce-o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!.Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?Și de-i așa … Citește mai mult
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate?Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți… conștiință?…Cum nu-i și fier din plăsmuiri, ce sunt… cum de nu-i ființă?Cum cuarțul ce-n cristale ține e evident că de el știe,Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?Cum … Citește mai mult
De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi;N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi!S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili;Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de… senili!.Nici paraziți n-ar exista de nu s-ar perinda în cicluriEliminați, ingurgitați, ‘n voiaj în multele peripluri!..Deci ciclul nu-i … Citește mai mult
Și dacă drumul nu s-ar termina(cu-atât mai mult cu câtel nici nu are capătși-aceasta e și disperarea noastrăcăci trebuie să-i facem față)și dacă drumul nu s-ar termina,cu ce-am putea să-l facem să durezesimțindu-l ca pe un drumși nu ca pe o zonă de verdeațăcare desparte o baracăde deținuți de-o alta,și dacă drumul nu s-ar termina,cât … Citește mai mult
Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper,ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.Nu am ştiut nimic – şi-i despre mine – şi niciodată nu voi şticum m-am născut, când am ieşit, intrat, venit şi nici când voi muri.Nici cel puţin de cât de bun am fost nu ştiu… sau cât de … Citește mai mult
Pare-a fi doar un plus superlativ,Paradoxal un academic acceptat;Ca și cum ființa-i pleonasm la „existat”Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,Dar am în scoarță, în oase, un înscrisSă-mi păstrez eu-l fizic.. InterzisSă-mi rup din lanțul de destin, ce mi-e voit.Am zis destin necunoscutei „X”,Ce-o dau monedă schimbului „nu știu”,Mereu … Citește mai mult
Nu mă mai regăsesc icoană;E spartă sticla, nu mai e ramă.Nu mă mai regăsesc în femeie;Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.Nu mă mai regăsesc conștiințăSă întreb, nu mai am nicio cunoștință,Nu mai am nicio idee..Nu știu cum tot o să se-ncheie.Nu mai există adevăr, dreptate,Mi-am pierdut orice identitate,Nu mă mai regăsesc simplicitate..N-ascultă nimeni, n-am … Citește mai mult
Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine unizvor de adâncă tristețe.Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,înseamnă pentru mine un pas spre moarte.Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijăsă nu mă ucideți.
Nu rar, în drumurile-n rătăcire, alene,Îmi sparge liniștea voită câte-un craniu,Sau alte oase albite; nu pure! Ca o cremene,Ce-mi scânteiază gândurile-ntr-un periplu straniu..Nu de umane oase mă spovedesc cuvinteȘi nici n-am aplecarea să profanez imaginiDe părinți dezgropați, să intre alții-n cripte..Când mă întrebam; de suflet este-un schelet în pagini?.Mi-ajunge de traseu, în refacerile de zile,Canini … Citește mai mult
Să pierzi, e implicit să aiMai mult decât pe tine, un integru..Să-ți faci balanța între alb și negru,Căci nu poți pierde, ce de preferință dai..Ba încă te poți pierde, relativ,În parte sau total, în circumstanțe;Avutul de o viață, în instanțe,În parte fără noimă, sau cu un motiv..E pierderea de fizic, sau de suflet,De dragi, de … Citește mai mult