Eugenio Montale – Către Xenia – IV

Șoimii
întotdeauna depărtați de ochii tăi,
mai rar i-ai putut vedea de aproape.
Unul ca Etretat care supraveghea
stângaciul joc al puilor.
Alți doi în Grecia, pe drumul către Delfi,
o-ncăierare de moi pene și două ciocuri
tinere cu îndrăzneală dar inofensive.
Îți plăcea viața din fărâmături,
cea care iese din urzeala ei
insuportabilă.

Sensul versurilor

Piesa descrie o contemplare asupra vieții prin observarea șoimilor în diverse locuri. Se concentrează pe fragmente mici și pe frumusețea găsită în locuri neașteptate, sugerând o acceptare a vieții cu imperfecțiunile ei.

Lasă un comentariu