Eugenio Montale – Către Xenia – IV

Șoimiiîntotdeauna depărtați de ochii tăi,mai rar i-ai putut vedea de aproape.Unul ca Etretat care supravegheastângaciul joc al puilor.Alți doi în Grecia, pe drumul către Delfi,o-ncăierare de moi pene și două ciocuritinere cu îndrăzneală dar inofensive.Îți plăcea viața din fărâmături,cea care iese din urzeala eiinsuportabilă.

Ion Pillat – Delfi

În spate zid de stâncă arde-n cerPe care torc cununi vulturii.În față, prăvălită-n golful clar,Umbrirea verde stinsă a pădurii.Sfințită de oracol și altar,Pieziș o rază taie inserarea.Și cum coboară caprele și pier,Cresc clopoței din vreme, că izvoare.Lumina peste marmure dă maci,Dar grabnic înnoptarea le culegeȘi trupuri de coloane stau că magiSă-nfrunte visul, veacul să-l dezlege.E … Citește mai mult