Eugenio Montale – Către Xenia – IV
Șoimiiîntotdeauna depărtați de ochii tăi,mai rar i-ai putut vedea de aproape.Unul ca Etretat care supravegheastângaciul joc al puilor.Alți doi în Grecia, pe drumul către Delfi,o-ncăierare de moi pene și două ciocuritinere cu îndrăzneală dar inofensive.Îți plăcea viața din fărâmături,cea care iese din urzeala eiinsuportabilă.