M-am dus în Cer –
Era un Oraș mai mărunt
Luminat de-un Rubin –
Căptușit cu Fulgi –.
Mai tăcut – ca un câmp
În Rouă scăldat –
Ca un splendit Tablou –
De Nimeni pictat.
Oamenii – Molii –
Casele – dantele ușoare –
Datoriile – Funigei –
Numele – de Păsări polare –
Aproape-aș fi fost
Bucuroasă
În așa Societate
Aleasă –.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune a cerului ca un loc liniștit și delicat, diferit de așteptările convenționale. Vorbitorul contemplă ideea de a se integra într-o astfel de societate, sugerând o atracție către pace și simplitate.