Ce fericită-i piatra care
Hălăduieşte pe cărare,
Căci slujbe bune nu visează
Şi orice grijă o sfidează –
Iar haina ei e maronie,
În Univers stă cu mândrie,
Şi-i liberă precum un soare,
Luceşte-n grup sau izolare,
Şi-ndură legile fixate
Într-o deplină simplitate –
Sensul versurilor
Piesa celebrează simplitatea și libertatea unei pietre, care trăiește fără griji și în armonie cu natura. Este o meditație asupra valorii de a trăi simplu și de a găsi bucurie în lucrurile mici.