seninatate

Dan Botta – Buddha

de

Se desfăcea un lotus printre trestii,Buddha trecea urmat de-un ucenic,Zâmbi-ndelung priveliștii acesteiȘi ziua toată n-a mai spus nimic.Buddha trecea-nvățând pe ucenici,Pe lac glorios înflorea NympheeaBuddha privi, zâmbi-ndelung, și niciUn cuvânt nu grăi în ziua aceea.

Emily Dickinson – Ce Fericita-i Piatra Care

de

Ce fericită-i piatra careHălăduieşte pe cărare,Căci slujbe bune nu viseazăŞi orice grijă o sfidează –Iar haina ei e maronie,În Univers stă cu mândrie,Şi-i liberă precum un soare,Luceşte-n grup sau izolare,Şi-ndură legile fixateÎntr-o deplină simplitate –

Jorge Guillen – Spre Poem

de

Un ritm cum mă desprinde simt de-aceastăDezordine în care rătăcesc.În voia lui lăsându-mă, găsescLumina blândă pe-o terasă vastă.Mi-e călăuză ritmul ce traseazăO ordine, și mă despic deplinDe-nencetatul murmur cu venin,Mai rău decât tăcerea, mută groază.Se-mprăștie coșmar după coșmarPrin vorbe hotărâte să scânteieÎn spațiul cucerit al plinătății.Și sunetul profil îmi dă plenar.Încremenirea formei mi-este cheie.Durerile-mi închin … Citește mai mult

Jose Saramago – În Insula Uneori Locuită

de

În insula uneori locuită ce suntem,sunt nopți, și deznopți și zori, când nu-i nevoie să murim.Atunci știm tot despre ce a fost și despre ce va fi.Lumea apare definitiv explicată,ne umplem de seninătate, iar vorbele singure se traduc.Apucăm și înălțăm în mâini un pumn de țărână. Cu blândețe.În el se cuprinde tot adevărul suportabil: conturul, … Citește mai mult

Juana De Ibarbourou – Sălbatică

de

Beau apa limpede și clară – izvorâre –și lenevesc pe câmp ținându-mi sprijinireun copăcel de roșcov lucios și temerar,ce-n crengile lui poartă dulceața de cuibar.Așa-mi petrec amiezi, rebelă și bronzată,pe moalele covor de iarbă aromatămușcând adânc din carnea căpșunii suculentesau căutând prin zmeuri miresme imanente.Mi-e trupul impregnat de-arome vii, focoaseși pajiști împlinite. Prin plete răcoroasese-mprăștie … Citește mai mult

Juana De Ibarbourou – Prin Ploaie

de

Cum lunecă ploaia pe spate!Cum înmoaie veșmintele toate,și-mi cade-n obraji răcoare de rouă!Plouă, plouă, plouă,și merg încet pe cărare,cu suflet zburând, surâzătoare,fără-a visa, fără-a simți,plină de voluptatea uitării de-a gândi.O pasăre se bălăceșteîntr-o băltoacă. Prezența mea o năucește,se-adună… se uită la mine… nu suntem străine…Iubim amândouă văzduhul, câmpiile cu grâne pline!Apoi, este uimireațăranului cu sapa-n … Citește mai mult

Julio Florez Roa – Candoare

de

Cerul era albastru, albastru, albastru.Răsuflarea cu care ardeai luna cuptorîncepuse să rumenească măiastrulpoienii, pe unde șerpuia un izvor.În depărtări, fumul unei colibe de duhca vălul miresei neatins și cernut,se ridica pierzându-se-n golul văzduhcu aripă de zbor, ondulant și tăcut.Deodată mi-ai spus: „Iubirea meaeste pură și blândă – o lungă dereace șopotește prin lutul sihastru”.Și m-ai … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Doar O Cafea

de

E doar o cafea în grădină,la casa cu tine stăpână,în triluri de păsări ce-ngânăacorduri din sursă divină.E doar o cafea, pe-o terasă,privită din zare de-un muntece-și varsă, din tâmple cărunte,izvoare de apă aleasă.Silfide, pe flori risipite,se-ntrec să-și arate uimireavăzându-ți, în ochi, strălucirea.Cuvinte se-ascund, negrăite,când clipele trec, fericite,cu noi, o cafea, și iubirea.Daniel Vișan-Dimitriu(27 ian. 2015, … Citește mai mult