Versuri corectate și adnotate
E-o circulație prin mine, tot o limfă, un sânge,sunt tranzitul din intestine,un circuit electric fără baterii, nicio centralăși cât de mult eteric sunt cu gândul care râde, plânge..sunt o minune care mă repar, eu mă fac binechiar dacă mă rănesc din dragoste, sau dintr-o boală..Sunt o splendoare și nu-s singur, lumea-i plinăde salamandre ce infinit … Citește mai mult
Dinu Olarasu – N-ai nevoie de foarte multe.N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericitE de-ajuns o mână de prieteni în asfințitN-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericitE de-ajuns un cântec, de-ajuns și puțin infinit.Chiar dacă lumea-i un pic anormalăChiar dacă anii sunt greiSau cine știe ce războinică yalăNu mai suportă chei.N-ai … Citește mai mult
Și ce dacă nu pot dormiȘi ce dacă noaptea e ziPort în minte cuvintele taleFăptura ta dragă.Și ce dacă lumea e rea și posacăȘi nu ne vreaEu te vreau, tu mă vreiLumea noastră e ok și ne e dragă. Refren:N-am avere decât iubirea, nu, nuN-am ambiții decât fericirea, da, daTe am pe tine și lumea … Citește mai mult
Încercam minuni:cu aur, cu argintam invitat un grup,să vină la mine!Inutil, inutil,aurul n-au vrut,argintul n-au vrut,n-au fost la mine.Zilnic am spus zecepredici de munte,minunate vorbe,feerice vorbe,inutil, inutil:n-a auzit unul,nu a simțit unulpredica de munte.Așa am vrut foculsă-l fac în pădure:frig să nu le fie,la vătui, ied,Inutil, inutil!Și amorsa s-a stins,nu s-a aprins foculmăcar, în pădure.Și … Citește mai mult
Str. 1 DMF:Mă trezesc, beau cafeaua după care-mi iau vacanțaPentru că azi e o nouă zi care aduce speranțaCartieru’ strălucește, soarele parcă-mi zâmbește,Așa o zi frumoasă? Oricine își doreșteFlorile au înflorit, fetele nu s-au trezitDoar una care am pupat-o până s-a albitLumea ar fi mult mai bună și-i fac aluziaDacă toți ar simți muzica și … Citește mai mult
Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.
Îmi amintesc lumina aceea de culoarea menteiÎmi amintesc surâsul acela din adolescențăÎmi amintesc și gustul primei țigăriȘi-mi amintesc și rochia ta de pe scaunȘi-mi amintesc și alte lucruri simpleDestuleCă să uit atâtea și atâtea amintiri mai importante desigurDar mie îmi place aroma portocaleiȘi nu carnea ei
Ce fericită-i piatra careHălăduieşte pe cărare,Căci slujbe bune nu viseazăŞi orice grijă o sfidează –Iar haina ei e maronie,În Univers stă cu mândrie,Şi-i liberă precum un soare,Luceşte-n grup sau izolare,Şi-ndură legile fixateÎntr-o deplină simplitate –
Se deschide poarta dinspre grădinăcu docilitatea paginiipe care o dăruire statornică o cercetează,iar înăuntru privirilenu mai simt nevoia să se ațintească pe obiectelece s-au întipărit adânc în amintire.Cunosc obiceiurile și sufleteleși graiul de aluziipe care oamenii ce-și duc viața împreună îl urzesc.Nu am voie să vorbescși să mă-mpăunez cu hrisoave ticluite:mă cunosc prea bine cei … Citește mai mult
Sete nu-i, nici buză-atrasăDe această prospețime,Și nici gând care se lasăVrăjit de a formei vechimeÎn acest crin vertical:Volum lichid, dar cristalÎntrecându-se cu aster.Văzul și credința, toateTe contemplă, simplitateUltimă a lumii noastre.