Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
Melancolia apelor de Nord
Și soarele ne flutură pe bord
O flamură fantastică de sânge.
O blondă miss, copila unui lord
Privește moartea soarelui – și plânge,
Și lângă mine tot mai mult se strânge..
Penumbra se lățește pe fiord.
Un goeland ne fâlfâie în cale,
Un călător ochește și-l ucide,
Iar pasărea-n albastru se prăvale.
Departe, orizontul se închide
Iar din adânc se-nalță plin de jale
Un cânt ispititor de nereide.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie pe mare, într-un cadru amurgic, unde se împletesc sentimente de melancolie și reflecții asupra morții. Călătoria devine o metaforă pentru efemeritatea vieții și frumusețea tristă a momentelor trecătoare.