Duiliu Zamfirescu – Amurg
Se lasă noaptea, limpede și caldă;Răsare luna palidă pe cer,Punând pe valuri brațe ce se scaldăȘi-n toată firea aer de mister.Pe-un soclu rupt, o veselă bacantăȘi-nvăluie, de două mii de ani,În haina umbrei, pururi elegantă,Splendoarea umerilor diafani.Mişcând din flamuri, vechile trireme,Adorm în pacea lungului amurg,Înfiripând un vis din altă vreme:Izbânzile lui Hermes Demiurg.La umbra lor, … Citește mai mult