Versuri corectate și adnotate
Amurg pe-o mare de topaz,Pornește nava-n joc de spume,Iar cei plecați spre-o altă lumeStau înlemniți ca-ntr-un extaz.Adio! o copilă pală,Cu gesturi mute de delir,În unde zvârle-un trandafir,Smulgând petală cu petală.Iar cerul ftizic scuipă sânge;Un glas pierdut în valuri plânge;Se-nalță adieri bolnave.Un marinar uitat în portPrivește urma mândrei naveSarcastic ca un cap de mort.
Lopețile stau gata și pânzele-s umflate, —Dar cine să dezlege odgoanele de fier?În portul plin de umbră și de singurătateNu-i nimeni să dea drumul corăbiei uitateCe-așteaptă să se-avânte sub nesfârșitul cer.În larg, în larg, departe, sub soarele ce-așterneSurâsul său de aur pe-o lume de mister,În larg, prin valuri calde și moi ca niște perne,Sunt insuli … Citește mai mult
Din răsărit lumina se destramăPe cerul de-un albastru-nduioșat;M-am deșteptat, la ce m-am deșteptatCând nici un glas al vieții nu mă cheamă?.Prin simfonia muzicii ce începeVoi rătăci și astăzi inutilȘi voi purta, prin vraja lui april,Tristețile-mi pustii ca niște stepe.Prin năvile ce-n valuri de aromăTransportă bogății din port în port,Oh! sufletu-mi steril ca un astruIar va … Citește mai mult
Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puținParfum de roze albe în declin.Iar noi tăcem:În jurul nostru liniștea suspinăMai senzitivă ca o violinăȘi fiecare vorbă ce am spuneAr rupe armonia unei strune.În gesturile tale mă cufund,În gesturile tale ce ascundCeva convalescent sau muribund.Penumbră gri, frig umed – și târziuAu leșinat molatec trandafirii,Iar în oglinzile destăinuiriiS-a … Citește mai mult
Amurgul cască roze mari de sânge,Prin parc țâșnesc izvoare de parfum,Ascult cum plâng fântânile și cumPe nervii mei arcușul serei plânge.E-o muzică pierzându-se-n trecut,Un vis fugind pe-o strună de vioară,Trezind ecoul stins odinioarăȘi-amantele ce dorm în gropi de lut.Ce triste sunt! Cu ochii mari și reci,Se-adună gânditoare pe poteci,În mâini purtându-și inimile goale.Apoi cu gesturi … Citește mai mult
Sunt obosit, deși nu vin din luptă,Și-s trist, o, trist, deși fără motiv,Culoarea idealei zări e suptă,Iar soarele mai greu și mai masiv.Cu vinuri pătimașe în pahar,Cu opiu și cu flori de lupanar,Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,Frumoasa mea – ceasornic rococoAl cărui mecanism din oră-n orăÎmi cântă-același vechi … Citește mai mult
Pornim. Vaporul nostru tainic frângeMelancolia apelor de NordȘi soarele ne flutură pe bordO flamură fantastică de sânge.O blondă miss, copila unui lordPrivește moartea soarelui – și plânge,Și lângă mine tot mai mult se strânge..Penumbra se lățește pe fiord.Un goeland ne fâlfâie în cale,Un călător ochește și-l ucide,Iar pasărea-n albastru se prăvale.Departe, orizontul se închideIar din … Citește mai mult
Din farmecul de lună, un luciu de mătaseÎnvăluie fantastic locașul celor duși;Sosește miezul nopții și morții-ncep să iasă:Sunt palide schelete cu frac și cu mănuși,Cu șaluri de bunică, cu rochii de mireasă.În gesturi grațioase, dar reci și obosite,Se plimbă prin alee tăcuți și gânditori;Din golul plin de umbră al largilor orbiteAcelași spleen sălbatic se-ntinde peste … Citește mai mult
Eu viețuiesc în parcuri înfundateÎn care rodul moare necules,Eu lâncezesc pe-aleele uitateÎn care un lințoliu larg și desÎnchide orizonturile toate.Sălbatice tăceri se strâng în umbrăCa niște păsări mari ce mă pândesc,Sălbatice tăceri se strâng în umbrăCa să-mi adoarmă fiorul sufletescȘi să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.Și din acest mister ce mă pândește,Eu, cel ce voi muri … Citește mai mult
În clipe dulci de seară, când gândul alb se plimbăPe strune demodate și forme rococo,Subtila fantazie ne fură și ne schimbăPe tine-n Colombină, pe mine-n Pierrot.Atunci ne luăm de mână și palizi, pe teraseDansăm gavota moartă, în taină ascultândCum sufletul îngână un foșnet de mătaseCe ne conduce pașii lâncezitor de blând.Dansăm în umbra serii.. și … Citește mai mult