Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deșarte
Ori al dorinței de-a avea.
E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei și-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el și-n mare, ea.
E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrățișate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Și depărtări de neatins.
Tărâmul tainic ne unește
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-ntețește
Și-n lumea ei, și-n lumea mea.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea unei conexiuni profunde între două persoane, sugerând că dragostea lor creează un tărâm unic, un spațiu împărtășit al gândurilor și aspirațiilor. Acest tărâm transcende realitățile individuale, unind cele două suflete într-o armonie cosmică.