Dacă vântul toamnei a venit cu norii
Gata să-și reverse ploile-n visări,
Gândul meu tresare și, de apăsări,
Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.
Poate îl așteaptă coardele viorii,
Care-l fac să uite ploaia-n depărtări,
Stropii reci în valul nesfârșitei mări,
Dincolo de umbre, să-și găsească sorii.
Dacă e lumină-n lumi de peste zări
Unde visul toamnei nu e sclav schimbării,
Voi învinge, singur, lungile-nserări.
Și voi recunoaște darul întâmplării,
Când un vânt al toamnei, plin de frământări,
A venit cu norii-n ziua evadării.
Sensul versurilor
The poem reflects on the arrival of autumn and its impact on the speaker's thoughts. Despite the melancholy associated with the season, there's an underlying sense of hope and the possibility of finding light and freedom, ultimately recognizing the gift within the circumstances.