Daniel Vişan-Dimitriu – Neguri Deșarte

Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?.
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?.
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.

Sensul versurilor

Piesa explorează o stare de confuzie și distanță față de o problemă sau emoție dificilă, sugerând că răspunsul și lumina se găsesc în interior și în conexiunile cu ceilalți. Încurajează întoarcerea către sine și către cei care oferă sprijin, în loc de a se lăsa copleșit de negativitate.

Lasă un comentariu