Versuri corectate și adnotate
Pe lume totul va fi risipitîn neguri. Aste mândre catedralede vastă piatră, biblice cristaleîn cer suite timpu-a năruit.Și Odiseea-n care-n veci surprindștiute lucruri noi. Mereu ne-aratăalt chip oglinda ochiul când o cată,iar ziua-i îndoielnic labirint.Suntem cei ce se duc. Metamorfozăde neguri destrămate-n asfințit.Icoana noastră e, necontenit,o roză ce se schimbă-n altă roză.Ești negură, ești capăt … Citește mai mult
Munți albi plutesc pierzându-se în zareori cordiliere tragice de umbre,ce ziua o îmbracă-n straie sumbre.Sunt nori cu-alcătuiri prelungi, bizare. A contemplat și Shakespeare un balaurîn chip de nor, ori invers, în cuvintece-l fac să strălucească. Se aprindeși îl vedem și-acum: un nor de aur. Sunt negurile-o vagă arhitecturăde pur hazard? Ori Domnu-n bună știre,având a … Citește mai mult
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departeȘi nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?.De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?Ori e deja acolo și face un pustiuDin liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,Acoperind seninul cu negrele-i cortine?.Întoarce-te! Lumina îți … Citește mai mult
Ce turnuri vechi, orașulÎmi pare-n asfințitUn șters tablou în zareCu neguri zugrăvit.În vântul umed, crețuriDe valuri mici răsar.Luntrașul mână luntreaC-un ritm domol și rar.Iar soarele priveșteDin pragul zării mutȘi îmi arată loculÎn care te-am pierdut.
Neguri sure lunecă pe zareSciții vin în șiruri lungi de care.Noaptea în câmpia lor cereascăÎși dejugă vitele să pască.Și le-njugă iarăși cărăușiiPe la răsăritul găinușii.N-am avut aici nici car, nici boi.Când veți cere cerurilor ploi,Nour sur voi trece pe la voi.Peste sat voi poposi curândCâinii, noaptea, să-i aud lătrând,Clopotele să le-aud sunând.Mă voi coborî peste … Citește mai mult
Din fumul ăstor vechi cetăți mișele,Din prafuri groase, reci,De muzee, de străvechi biblioteci,Cu porniri sălbatice, rebele,Făr-a mă opri prea mult la vreo răscruce,Mă duc,Spre landele nemărginite,Spre codrii uriași și cântători ai libertății mele.Pentru-a ieși la larg în grabă, iau drumul cel mai scurt, ce ducePeste închise, îngrijite, vechi grădini,Cu statui îmbătrânite și faimoase,Rup garduri,Calc prin … Citește mai mult
Neguri se lăsară iarăSinii din crâng pe sat;Soarele de primăvară,Vântul cald le-au răsfirat.Osteniți de-atât colindPeste mări și zări la rând,Vin pe țară de se-ntindNori ce plânge-vor curând.