Versuri corectate și adnotate
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departeȘi nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?.De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?Ori e deja acolo și face un pustiuDin liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,Acoperind seninul cu negrele-i cortine?.Întoarce-te! Lumina îți … Citește mai mult
Senină este mintea taSenină ca un râuSenină este mintea taCa o oglindă sau o lacrimă. Numai în interiorEști ca o furtunăCare niciodată nu se terminăTu nu știi că te duce la sfârșitul jocului. Nimic nu pare la felCând ajungi la fața taNimic nu pare la felCând asculți la sunete de ploaie.
M-am aruncat pe cer odatăÎncă îmi amintesc.Ca o saltea m-a prins în noriȘi-n puful lor ceresc.Așa părea atunci.Părea zdrobit de ploaieȘi cât am curs și cât am cursȘi cât a curs în aer.Am vrut să dărâm soareleCa arde tot ce-i receAm vrut să spulber mărileDoar fiindcă valul trece..Am vrut să sting luminaDoar fiindcă noaptea vineAm … Citește mai mult
Anticipare.Sunt ca un steag înconjurat de vânturi ce vuiesc.Presimt cum bat, cum vin, vreau să trăiesc,În timp ce lucrurile jos încă mai stau:domoale ușile se-nchid, vetrele sunt liniștite;ferestrele nu tremură, iar greutățile sunt prăfuite.Cunosc furtunile și-s agitat ca mări răzvrătiteȘi mă întind și cad în mineși mă arunc și singur suntîn marea-nvolburată.
Sunt ca un steag înconjurat de zări.Simt vânturile care vin din depărtări;Le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;Ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;Nu tremură încă ferestrele și praful e des.Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.Și mă desfășor și-n mine m-avântȘi mă desfac din mine … Citește mai mult